Categorie: Arhiva

Tabăra s-a organizat cu binecuvântarea Inaltpreasfințitului Iosif, iar anul acesta ea s-a adresat tinerilor între 18 și 23 ani[1]. Această tabără reprezintă pentru mine o ocazie unică în an. Este timpul în care mă detașez oarecum de problemele mele pentru a le putea găsi o adevarată soluție prin prietenie și rugaciune. Acum, când scriu aceste rânduri, sunt în ultima zi de tabără, pe muntele Ceahlău, așteptând răsăritul soarelui. Un răsărit care, fiind sfârșitul taberei, înseamnă un nou început, o viață mai bogată în prieteni, o dorință mai puternică de a face o schimbare în mine.

În 22 iulie m-am urcat într-un autocar cu oameni necunoscuți iar astăzi voi pleca într-un autocar cu oameni de care m-am atașat profund, oameni care într-un timp atât de scurt au pus temelia unei prietenii sincere. Îmi aduc aminte de o frază foarte draga mie: „nu există străini, ci doar prieteni pe care încă nu i-ai cunoscut”.

În timpul primelor trei zile, maica Sofronia ne-a oferit prilejul de a ne cunoaște mai bine ca grup, dar, poate și mai important, de a ne cunoaște mai bine pe noi înșine. Tema principală a fost comunicarea, care în diferitele ei forme poate fi cu noi înșine, cu ceilalți și cu Dumnezeu. Ne-am dat seama că înăuntru avem o comoară neprețuită, suflarea lui Dumnezeu. Aceasta, însă, este adesea încuiată și prăfuită, nu doar de căderile noastre ci și de alți oameni care, la rândul lor, au uitat de propria comoară. Maica ne-a învățat că pentru a o putea deschide avem nevoie de două chei: „Doamne, iartă-mă și vindecă-mă!” și „Doamne iartă-i!”, iar pentru a o înmulti, de „Doamne, îți mulțumesc!”. Am avut ocazia să o ascultăm și pe maica Siluana vorbindu-ne despre căutarea sensului propriei existențe, pe care o are orice tânăr. Am învățat multe din această discuție, însă cel mai important pentru mine a fost să conștientizez că dacă în necazuri și durere nu avem putere să ne și bucurăm, atunci totul e minciună.

Următoarele 3 zile le-am petrecut în poiana de la Nemțisor. Aici, împreună cu alți 300 de tineri din Moldova și cu însoțitorii lor, am încercat să redescoperim adevăratul sens al spovedaniei, care a cam devenit un leac uitat. Organizați pe grupuri de vârste, am realizat diferite activități prin care la început am cunoscut noii colegi, iar mai apoi am intrat în adâncul temei. Înțelesul acesteia s-a transformat: nu am mai văzut spovedania doar ca un simplu dialog cu „un alt om ca mine”, ne-am dat seama ca e vorba de o taină, de un moment în care prin mijlocirea părintelui, ieșim din timp și ne punem înaintea lui Hristos, care la rândul Lui așteaptă cu nerăbdare întoarcerea noastră, care, încă departe fiind noi, începe să alerge, să ne întâmpine și să cadă pe grumajii noștri îmbrățișându-ne.

La Nemțișor s-au organizat și jocuri sportive în aer liber: fotbal, volei, badminton și șah. Am făcut drumeții, am cântat, am jucat hore. Iar la toate acestea s-a adăugat starea minunată pe care o ai în prezența prietenilor, acea stare în care ești înțeles, acceptat și apreciat pentru ceea ce ești, unde ai loc să gândești și să te exprimi. Singurul nostru interes era de a ne bucura, iar această bucurie am aflat-o în comuniunue. Aici nu ne-a fost frică sa ne ștergem comorile de praf, să le deschidem și să le împărțim cu ceilalți.

În ultima noapte din poiană, am făcut și un foc de tabără. Era înalt de vreo cinci metri, iar din el ieșeau scântei care pluteau până în văzduh confundându-se cu stelele. Uitându-mă în jur la frumusețea și bucuria de care eram înconjurat mi-am dorit în acea clipă ca toți tinerii să aibă parte de așa ceva. Să știe că, pe lângă viața zbuciumată și problemele vârstei noastre, există și oameni care ne înțeleg, cărora le pasă și care ne pot ajuta în mod concret.

Dacă un tânăr m-ar întreba cum s-au întâmplat toate acestea la tabăra Neamț, nu aș ști să-i spun prin cuvinte, căci le-am trăit și le port în mine. I-aș zice doar atât: „Vino și vezi!”.

Benedict Both, 22 ani, Portugalia

[1] Taberele pentru copii din această vară au avut loc la Bușteni (25 iulie – 5 august) și Tismana (10 – 19 august).

Articol apărut în revista Apostolia, nr. iulie-august 2013.

Mai multe fotografii, aici.

După minunata expediție la Orval și coborârea victoriasă pe ape, după cum se poate vedea de aici,  am hotărât să mai facem o expediție, sâmbătă, 6 iulie, în zona Dinant.
Vrem să vizităm citadela de la Dinant și orașul și să coborâm 21 de km de-a lungul apei, precum pirații din Caraibe, așa cum puteți puțin vedea și aici.
Dacă vreți să vă alăturați grupului nostru de temerari, dați-ne un semn! Suntem deja 10, dar ar fi bine să fim cât mai mulți.

Cine vine să ne scrie un mail la adresa nepsisbelgia@gmail.com!

Duminică, 23 iunie 2013, Biserica Pogorarea Sf. Duh din Liège și-a serbat hramul.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de către PS Ignatie Muresanul, alături de  Pr. Ștefan Barbu, parohul comunității, Pr. Mircea Coșofreț, Pr. Guy Fontaine, Pr. Gabriel Bogdan, Arhid. Martin Lissman și Diac. Cristian Turc.

La slujbă au luat parte și dl. Ștefan Tinca, ambasadorul României în Regatul Belgiei, și dl consul Dragoș Dan, precum și un număr mare dintre enoriașii parohiei Sf. Mc. Gheorghe din Turnhout, veniți în pelerinaj alături de preotul lor paroh, pr. Gabriel Bogdan.

Mai multe fotografii aici.

Sursa: www.bisericaliege.be/

Dacă ați fost acolo și aveți fotografii, faceți un bine și trimiteți-le, prin http://www.wetransfer.com, la adresa nepsisibelgia@gmail.com.

Mulțumim!

Sâmbătă și duminică, pe 15 și 16 iunie 2013, ne-am adunat, un grup de mai bine de 50 de oameni, și am plecat în pelerinaj la moaștele Sfintei Rolende de Gerpinnes și la Mănăstirea Orval, în sudul Belgiei. Ce impact, ce rezonanțe au avut aceste două zile în sufletele noastre – asta e mai greu de pus în cuvinte. Sau cere mai multă măiestrie. Așa că ne limităm, mai jos, doar la a trece în revistă pe unde am fost și ce-am făcut, lăsând apoi fotografiile să se mândrească de cum pot ele să spună chiar mai mult de o mie de cuvinte. Fiecare!…

Ziua de sâmbătă a început cum nu se putea mai potrivit, cu Sfânta Liturghie, săvârșită la Biserica Ortodoxă Românească Bunavestire din Bruxelles, de către părintele Protosinghel Nicodim Petre, coordonatorul Compartimentului asociaţii de tineret din cadrul Sectorului de misiune, statistică şi prognoză pastorală al Arhiepiscopiei Iaşilor, dar și doctorand la Institutul de Teologie Ortodoxă St Serge, din Paris, și de către părintele George Palade, parohul bisericii.

Am plecat apoi la drum, și nu ne-am mai oprit până am ajuns la Gerpinnes, la biserica ce adăpostește moaștele Sfintei Rolende, o cuvioasă ce și-a găsit sfârșitul pământesc pe aceste meleaguri, în secolul VIII. Am săvârșit o scurtă rugăciune înaintea raclei, cerându-i să ne binecuvânteze drumul, am făcut apoi un tur al bisericii, inclusiv în cripta, veche de mai bine de 1000 de ani, în care au fost descoperite moaștele Sfintei Rolende, iar apoi ne-am așternut din nou la drum spre Orval.

Am zice că drumul în sine ar trebui la rându-i pomenit; stropii de ploaie, care ne-au cam pus pe gânduri de dimineață (mai ales pe organizatori, care „promiseseră” fix 22 de grade) s-au risipit treptat și ne-au lăsat să ne bucurăm de priveliști mult mai luminoase, verzi și călduroase decât media anuală – și poate chiar și decât cea pe vară?! – belgiană.

Pe seară, am făcut o mică drumeție în împrejurimile mănăstirii, am săvârșit Vecernia și am încheiat ziua în jurul focului – cu ceva pe el, firește… J – și în jurul Tinerei generații a lui Mircea Vulcănescu.

Ziua de duminică a început tot cu Sfânta Liturghie, săvârșită de părintele Nicodim și părintele Ciprian Pintilie, iar acesteia i-a urmat un tur ghidat – cam pe fugă, ce-i drept – al mănăstirii: vreo opt-nouă veacuri de istorie, de osteneli, de nevoințe, dar și de brânză și bere – sau invers, după gusturi… J – comprimate în puțin peste o oră și jumătate.

Am pornit apoi spre casă, dar cu un detur prin Chinny, de unde fiecare – chiar și cei care nu prea aveau de gând să o facă – și-a luat în primire vâsla și kayakul și a pornit agale la vale pe râul Semois, până în Lacuisine.

În fine, ziua s-a încheiat cu un picnic ad-hoc în Chassepierre, recomandat de ghiduri a fi cel mai pitoresc sat belgian, iar de aici fiecare grup și-a văzut de drumul spre casă – Bruxelles, Namur, Leuven, Paris, Amsterdam sau pe unde le este locul.

Mulțumim celor care au avut gândul organizării acestui pelerinaj, precum și celor care s-au ostenit cu organizarea lui, și ne rugăm să le sporească Domnul inspirația ;).

Mai multe fotografii aici.

Fotografii care doresc să împărtășească fotografiile lor celorlalți participanți o pot face prin http://www.wetransfer.com, la adresa nepsisbelgia@gmail.com.

Postat anterior:

„Prin sfinţii lor, toate neamurile pământului purced din Dumnezeu şi se întregesc în Dumnezeu, aşa cum culorile curcubeului purced din soare şi se întregesc în soare. Şi precum roua pământului răsfrânge soarele şi-i arcuieşte lumina pe boltă, desfătându-ne, aşa sfinţii cerului îl răsfrâng pe Dumnezeu Cel nevăzut şi-I arcuiesc slava peste veacuri, mântuindu-ne cu puterea Lui.” (ÎPS Bartolomeu Anania)

Convinși fiind că aceste cuvinte se aplică la fel de bine neamului și țării în care trăim, vă propunem să pornim împreună pe urmele sfinţilor belgieni, pentru a ne împărtăşi din învăţăturile lor, pentru a descoperi moștenirea ortodoxă a locurilor în care trăim, şi – deloc în ultimul rând – pentru a ne împrieteni.

Primul astfel de pelerinaj va avea loc pe 15 și 16 iunie 2013. Vom începe drumul la Bruxelles, cu Sf. Liturghie, vom merge apoi la Gerpinnes, unde ne vom închina la moaștele Sfintei Rolande, și vom înnopta la Mănăstirea Orval, în sudul Belgiei.

Viața Sfintei Rolande o puteţi citi aici, iar aici găsiți câteva informații despre Mănăstirea Orval.