Tabăra a fost prima mea tabăra după doi ani de absență din taberele NEPSIS. La început nu vroiam sa merg, nu eram sută la sută convinsă, dar cum am ajuns mi-am revăzut prietenii mai vechi, mi-am făcut și imediat alții noi, le-am revăzut pe măicuțe și imediat mi-am dat seama că am făcut bine că am ales să vin! Fiind din fire mai interiorizată oamenii pot crede adesea că nu sunt interesată sau că mă plictisesc – dar nu e așa. In interiorul meu m-am bucurat de tot ceea ce am făcut împreună: atelierele în jurul temei- Gânduri despre bine și rău. Cui dăm tinerețea noastră?, vizionările de film, plimbarea în pădure, discuțiile cu ceilalți, cu maicile sau cu Pr Aron care ne-a însoțit sâmbătă, curățatul cartofilor, așezatul mesei sau spălatul vaselor, efortul de a intra în „ascultare”, de a face ceea ce ne si cerea.
Au fost 3 zile minunate, cu vremea de partea noastră, cu oameni frumoși, cu activități din care am învățat multe, cu mâncare bună pe care măicuțele ne-au pregătit-o cu drag, cu momente de sfătuire și rugăciune.
M-am bucurat mult ca Înalpreasfințitul Iosif a venit chiar în momentul taberei noastre, că am avut ocazia să-i ascultăm vorbele înțelepțe și să ne răspundă la întrebări dar să și fim părtași la la sfânta liturghie slujită duminică de Înaltpreasfinția Sa. Am fost norocoși, ar spune unii, noi știm însă că Dumnezeu a avut grijă să ne fie bine, să ne înțelegem ca frații și să plecăm de acolo cu binele în minte și in suflet.
Laura Mihaela
